Tradiții și superstiții. Nunta la români

Se spune că nu te căsătoreşti dacă:

– stai la colţul unei mese
– dacă eşti măturat din greşeală
– sau dacă scuturi faţa de masă după apusul soarelui.

De fluieri în timpul mesei îţi va ploua la nuntă, dar se mai spune că dacă îţi plouă la nunta vei avea căsnicia îmbelşugată.

Se spune că nu trebuie să vezi la biserică altă mireasă, pentru a nu avea ghinion. În schimb dacă vezi în ziua nunţii curcubeu, pisică neagră, ori coşar vei avea noroc. Se spune că primul dintre miri care îl calcă pe picior pe celălalt în timp ce se înconjoară masa la biserică va conduce în casă.

Pețitul

Orice nuntă începe cu pețitul. Tânărul care dorea să se căsătorească își alegea câțiva dintre prietenii lui (uneori chiar tatăl sau alte rude) și hotărau ziua când vor merge la casa miresei. Desigur, era anunțată și familia viitoarei mirese, pentru a avea răgazul de a se pregăti în a-și întâmpina oaspeții. În ziua stabilită purcedeau spre casa fetei, iar la intrare aceștia aveau o mică cuvântare, care diferă de la zonă la zonă. Urmeaza apoi momentele cand tatăl feciorului sta de vorbă cu parinții miresei, discutând diferite aspecte ale viitoarei familii.

În unele comunități rurale încă se mai cheamă persoane anume ca pețitori, pentru a uni familiile în devenire. Pețitorul folosește o poezie specială, cunoscută sub denumirea de orație de nuntă, o alegorie în care un tînăr vânător pleacă sa vâneze o caprioară.

Uneori hotărârea de a face nunta era deja luată, pețitul fiind doar o formalitate sau o ocazie de a petrece niște clipe minunate. De multe ori urma o mică petrecere, mai ales dacă se stabilea că nunta va avea loc.

Familia mirelui trece apoi din casă în casă cu sticle de țuică sau vin pentru a invita pe locuitorii satului la nunta feciorului lor. Toți iau parte la închinare, pentru că refuzul este echivalent cu refuzul invitației la nuntă.

Fedeleșul
Este o petrecere la casa miresei (de regulă), în seara de dinaintea nunții, la care participă tinerii prieteni ai celor doi miri, alți invitati. La începutul petrecerii, tineri lucrează ornamentele care vor fi puse în bradul de nuntă, din materialele puse la dispoziție de miri. Petrecerea nu presupune prea multa mancare (cozonaci) ci mai degraba băutură și joc.

Udatul
Mireasa, flacăul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fântână spre răsărit, numărată de la casa miresei, însoțiți de lăutari. Pe drum, mireasa și flăcaul poartă un ulcior (sau o vadră de lemn în alte zone), legat cu ștergar țesut în casă, până la fântână. Aici, flăcăul scoate apa de trei ori și, de fiecare dată, împreună cu mireasa, stropește mulțimea cu un mănunchi de busuioc, înmuiat în apa din ulcior, în semn de urare de maritiș la fete, însurătoare la flăcai și spor la neveste. Flăcaul poate fi altul decât purtătorul bradului și va păstra ca dar ulciorul nou și ștergarul cu care a făcut udatul. Intorși de la apă, nuntașii încing o horă în care mireasa trece pe la fiecare și îi prinde în piept floarea de nuntă. Aceleași flori sau cocarde le vor primi nuntașii mirelui, nașii, alți invitați la biserică.

Bărbieritul mirelui

Acest obicei se desfășoară în paralel cu gătitul miresei. Un prieten apropiat al mirelui (în trecut un vătaf) il bărbierește, în mod simbolic pe ginere. Așezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lăutar să-i ia banii. Bărbieritul mirelui reprezintă un simbol al pregătirii baiatului pentru nuntă. Obiceiul se pare ca avea o semnificație ritualică inițiatică, ultima dintr-un lung sir de inițieri la care era supus baiatul în cursul deveniri sale ca barbat.

moda port traditional

Costume populare și ii traditionale

Îmbrăcatul miresei

Nașa, împreună cu mama miresei și prietene apropiate ajută mireasa să se îmbrace, pentru ca la sfârșit, nașa singură să-i lege voalul sau gâteala de cap. Se desfășoară în același timp cu bărbieritul mirelui și simbolizează pregătirea fetei pentru nuntă. În vechime la acest ritual putea lua parte mai multă lume din partea miresei. Cum gătitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se făceau împletituri complicate ale părului), fetele cântau cântece cu tema despărțirii. În unele sate, in special din din Ardeal, tinerii miri îmbracă costumele tradiționale de nuntă, de o frumusețe și valoare cu totul aparte.

Hora miresei

Hora miresei (Nuneasca) se joacă acasă la mireasă, prilej cu care soacra mică împarte diferite cadouri nașilor, socrilor și, uneori, rudelor apropiate.

Ruperea turtei

Nașa face sau plătește o turtă împodobită cu diverse ornamente, împletituri și alte forme. În mod simbolic, turta este ruptă deasupra capului miresei și este dată spre consum (invitaților). Se spune că aduce noroc celor care mănâncă din ea.

Cununia la biserică

Cel mai important și emoționant moment al nunții este mersul la biserică. Întregul alai de nuntă însoțit de lăurari pleacă către biserica din sat. În fruntea lor se află mirii, nași, părinții, frații, flacăul și fata care îi însoțesc pe miri la intrarea în biserică. Odată ce au intrat în înăuntru și au ajuns în fața mesei cu Sfânta Evanghelie mirii sunt luati în primire de către nași. Aceșia vor ține în mâini pe toată durata ceremoniei religioase două lumănări mari, frumos împodobite cu flori. La finalul slujbei de cununie mireasa aruncă cu bomboane, grâu și bani mărunți, semn de bucurie și belșug.

Furatul miresei

Poporul român este un popor vesel şi uneori pus pe şotii. Astfel se explică păstrarea acestui obicei ale cărui origini sunt neclare. Se presupune că mirele nu trebuie să aibe ochi decât pentru mireasa lui, dar unii glumeţi profită de neatenţia lui şi o fură. Mirele este dator să o caute sau să o răscumpere. În unele zone, răpitorii au datoria de a nu lăsa mireasa pe jos, ea trebuie purtată numai în braţe. În alte zone, se consideră că dacă mireasa a fost furată până la ora 24.00 datoria o va plăti naşul. De multe ori, spre hazul invitaţilor, mirele este pus să îndeplinească anumite sarcini.

Scosul vălului

Aproape de sfârşitul nunţii, naşa scoate voalul de pe capul miresei şi îi pune un batic, simbolizând trecerea de la statutul de fată la cel de nevastă. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necăsătorite, care se spune ca va fi următorea la măritiş.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title="" rel=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>